Cu cat ne maturizam mai repede , cu atat ne trezim mai repede in balta cu problemele vietii, toti o stiu , ca e testata treaba asta pe pielea fiecaruia. Ajungi la o anumita varsta , dupa multe zile colorate , pline de mult roz ,cand te uiti inapoi si realizezi ca nu ai facut nimic, ca nu ai depus nici un efort mare ca sa iti asiguri „mainele”. Incepi sa regreti , sa iti pui intrebari -„ce am facut pana acum ?-„pai am facut aia… aia…aia, dar de ce nu a fost indeajuns?”E un fel de trecut al tau pe care dai vina involuntar ,si mereu incerci sa-i gasesti scuze, nu?
Si uite asa iti iei trecutul in spate , si cu toate greselile de „ieri” , stii bine, nu le poti arunca , iti ramane numai sa le cari dupa tine prin „azi ” si „maine” incercand sa faci sa nu se mai repete . Doar asa fiecare reuseste sa ajunga unde vrea cu adevarat, recunoscand greselile , acceptandu-le si totusi tinandu-le langa el.
„Azi”- e legatura dintre ieri si maine, e legatura in care te opresti, analizezi , te hotarasti daca in acel „azi” vei pune punct sau nu zilei de ieri. Aici nu poti ramane , decat pentru o zi , pentru ca trece , si inca foarte repede.
Nu ne ramane altceva de facut, decat sa ne bucuram de „azi” ,,de orice clipa, sa ne traim prezentul , pentru ca doar asa vom avea un „ieri” si un „maine” asa cum ni-l dorim .
Am fost ieri , sunt si azi , voi fi si maine !
cristinamejevschi.wordpress.com 