RSS

Arhive pe autori: cristinamejevschi

Toate trec …

 

Cateodata ajung  in cate o zi, in care mi se pare ca s-au adunat atatea probleme pe cap , incat am impresia ca nu o sa mai reusesc sa le fac fata vreodata. Ma uit in fata, si nu le mai vad o rezolvare. E ceata! Trebuie sa ma plang ? NU, clar NU!
Nu stiu cum fac , dar reusesc sa le dau dracului pe toate, pentru ca stiu ca toate trec ! Nu e azi ceva , va fi maine , si tot asa. Niciodata nu te vei simti singur, ele de fapt sunt si motivul pentru care traim si ne luptam atata , pentru ca a le schimbam in altceva. Cu ele nu te simti fara sens , pentru ca ai  o problema care va fi langa tine mereu, cea care iti va da batai de cap si azi si maine, cea din cauza careia vei plange si vei rade in acelasi timp.soare
E mai bine pentru mine sa le accept. De ce nu? Ele fac parte din viata mea, si imi coloreaza zambetul ,cand in unul colorat de fericire , cand in altul gri, plin de ironie. Important e ca tot zambet ramane.

De ce sa nu ne bucuram de fiecare zi? De un soare caruia ii place sa se joace cu noi , cand ba este ,ba nu! De o ploaie care azi poate e mai rece ca ieri, de parinti, de sora sau de frate, de prieteni si de  tot ce ne inconjoara. Oare e atat de greu? Noua asa ne place, sa dramatizam totul ,sa dam vina pe altii,  sau sa ne dam victime si sa scoatem aceleasi scuze pe gura : Asa e viata asta, grea! Viata va fi asa cum vrei tu sa fie. Tu esti ala care pocneste din degete si decide daca azi vrea sa fie bine sau nu.

Toate trec, normal ca trec. Apar altele…si tot trec!

Anunțuri
 
2 comentarii

Scris de pe Iunie 29, 2013 în Uncategorized

 

Etichete:

Iubitule…

  Ca in orice relatie, dupa o buna perioada , dupa ce s-au cunoscut bine unul pe altul , incep sa se spuna lucrurile pe nume , stiind ca nu se supara nimeni si mai ales ca totul e sub forma de gluma.   Ce e mai ciudat , cred , ca femeia niciodata nu va reusi…dar nu e vorba ca nu va reusi , nu va vrea ea sa vada partea cealalta a glumei, pentru ca noi femeile nu ne mai saturam sa auzim cuvinte de lauda, si mereu asteptam sa fim ridicate in slavi ca pe niste printese adevarate.
Barbatii inteleg asta , si intra in jocul nostru , stiind ca daca nu o fac ,urmeaza o zi plina in care noi stam botoase.
cuplu004
Cand ii e lumea lui mai draga , cand sta  si el linistit, dupa o zi grea de munca, in pat la  un meci cu o bere, savureaza si el pentru ca rar o mai face, dupa atata relatie inca reuseste sa fie surprins de copilarismele noastre. Si cum sta el asa relax total, iese iubita din dus , isi da ea prosopul jos, se da cu tot felul de creme care mai de care , ca sa miroase pielea , sa o hidrateze ca daca Doamne fereste pune mana iubitul si simte  ca nu e pielea finuta si catifelata.
Sta fata , defileaza prin fata lui. Normal ca el o vede, cum sa nu o vada , cand cu formele ei ii distrage atentia pana si de la meciul ala , doar ca isi mai arunca saracul de el ochii la meci , ca asa e barbatul , mereu vrea sa le aiba pe toate la pachet.
Dupa ce defileaza ea cateva minute bune , realizeaza  ca nu e privita destul si atunci incepe :
– IUbitule ,sunt frumoasa?
– Da, iubita mea ! Ei i se pare un raspuns sec , pentru ca vrea sa mai auda ceva , si daca e posibil cu mai multe explicatii .
– Ba nu !
– Ba da iubita mea
– Uite am celulita !
– Nu ai iubita!
– Am , nu vezi?  Pune mana si mai strange si pielea pe picioare sa confirme cele spuse. El vede, zambeste si zice :
– Iar  incepi? Ti-am spus ca nu ai. Esti frumoasa!
– Am fundul mare?
– Da il ai, dar il ador!
– A da? Il am mare? Sunt grasa! Uite cat de grasa sunt!Stiam eu ! Uite la mine, lasa meciul ala!
– Nu e mare , femeie , intelege! E perfect!
– Da , dar mai facut grasa! Cum ti-ai permis?
– Nu te-am facut grasa , am zis doar ca imi place fundul tau!
– Oricum ma crezi grasa , dar stiu ca nu imi zici in fata  adevarul ca sa nu ma supar!
– Te iubesc asa cum esti! Imi place totul la tine. Nu mai cauta sa scoti ceva din mine, ca nu o sa reusesti!
– De ce ma iubesti?
– Te iubesc! Ah ,femeile astea! Si rade.
Ea tot botoasa sta , pentru ca se gandeste ca putea sa aduca si alte argumente , mai serioase!
– Mda… daca ma iubeai nu te mai uitai la meciul asta , ci vorbeai cu mine !
Rade el.Rade si ea , pentru ca isi da seama ca e iubita, doar ca e o alintata. Stie ast!  Oricum nu se lasa ea, va reveni cu ceva nou curand ,ca doar ii place sa-si chinuie iubitul.

Peste 3 zile…
–  Iubitule…

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Iunie 23, 2013 în Uncategorized

 

Etichete: , , , ,

Eu si M.

1 septembrie, 1996 , prima zi de scoala , clasa a I-a .Imi aduc aminte bine eram intr-o rochita rosie ca macul, cu funditze in par , cu un buchet de flori si cu emotiile in suflet , ma apropiam de scoala nr. 68. Era si M. acolo cu ochii mari, putin timida, intr-o rochita mov ca liliacul. M. era colega mea de clasa. Copila de 7 ani , era plina de viata , mereu zambitoare, prietenoasa, comunicativa, si dornica de carte. Pana in clasa a III-a a fost cu mine intr-o clasa ,dupa care s-a tranferat in alta.

In a V-a cand clasa mea s-a desfiintat , am ajuns si eu in clasa cu ea , din nou.

Clasa a VII-a , M. si-a gasit alt liceu in Chisinau. Cum sa raman eu singura? Am vrut si eu un liceu mai bun, m-am rugat de mama ca sa faca ceva,  sa ma ajute, si uite asa am intrat la „IULIA HASDEU” cu ea in aceeasi clasa.  Abia acum am inceput noi sa vorbim mai multe, sa ne apropiem cat de cat una de alta , ajunsesem sa sa avem glumele noastre, ne intelgeam din priviri, eram ca doua surori. Dimineata impreuna la scoala,  eram si colege de banca, inapoi acasa tot impreuna, si dupa mai stateam si la telefon cu orele. Nu ne mai saturam, si nu ne mai despartea nimeni ! 🙂
Clasa a IX-a. Vroiam sa merg in Romania , oriunde in tara aia , nu conta , sa invat , dar tot impreuna sa fim, asa ca am facut tot posibilul ca sa poata sa mearga si ea cu mine. Nu pot sa descriu in cuvinte cat de greu ne-a fost cand ne-am vazut acolo .Prima zi in caminul din Roman, paturi ca intr-un spital, mai tin minte ca am luat o punga de biscuiti pusi de mama ei , ca sa nu murim de foame cumva(saracele de noi ). Stateam la geam ,rontaiam si plangeam.  Ce stiam noi? Teama de viitor- atat! Si acum ma  gandesc ca daca nu era ea langa mine , nu mai eram eu, ci o copila plecata de acasa, ca si abandonata, poate exagerez cand zic asta, insa cu ea langa mine am reusit sa trec peste toate grelele, pentru ca nu m-am simtit niciodata singura.
M. mai rebela, mai spontana, mai dornica de a cunoaste ,de a-si face cati mai multi prieteni . Eu la fel de nebunatica ca ea, insa mai vulcanica ,si cu gura mare. Mereu am fost cu gura pe ea, mai ceva ca o mama. Daca o prindeam ca o lua pe alt drum decat cel care mi se parea mie corect, imediat saream , ma aprindeam .Acum imi pare rau ,ca din dorinta mea de a-i fi bine , ii faceam mai mult rau poate . Inca nu stiu, nu mi-a zis niciodata daca am facut bine sau nu. Mereu rade cand isi aduce aminte de asta si imi zice : „Da ,ca mamasha(mama) ai fost!” Poate am terorizato ,poate am facut bine, poate nu!

Obisnuiam mereu sa ne povestim tot de la A – Z. Si cand incepeam o faceam asa :  „Azi m-am intalnit cu persoana „X”. Da stai ca iti povestesc de la inceput tot, pana in cele mai mici detalii” . Puteam sa vorbim despre orice, de la o discutie banala, pana la viitor, de la ras pe burta , pana la lacrimi.
Primul sarut, primul iubit , prima despartire, primele lacrimi din dragoste , ni le impartaseam mereu. Radem cand ne aducem aminte ce copile nebune eram. Pai daca noua ni se parea prikolina (amuzant) sa punem pariuri , si sa ne demonstram care e mai tare…care „Otveceaiet” si care „Atveceaiet”. Cel mai tare pariu tin minte ca a fost asa :
Eu : – Pun pariu cu tine ca ma despart de el ,si ma impac cand vreau ? (cat de usor mi se parea pe atunci ,cum ne jucam noi de-a viata! )
M . : –  Nu ai tupeu!

Eu : -Ba da, am ! pe ce punem pariu?

M. : – Pe un pachet de Stimorol!

sVgLUc8o
Am batut palma noi acolo . M. a pierdut pariul , mi-a dat si pachetul de gume. Simteam ca am castigat un trofeu .Pai da, tu stii ce insemna pe vremea aia un pachet de gume ? La naiba ce copile eram  🙂

Eram in clasa a IX-a in Roman. Ce chin pentru noi. Mergeam spre liceu, plangand pentru ca nu ne placea contabilitatea , ne rugam sa ni se accepte transferul la mate-info. Si ne-a auzit Dumnezeu. A fost cea mai mare fericire a noastra.
Am stat si in a X-a cu ea.
Tmpul trecea , anii ramaneau in urma unul cate unul.  In a XI-a am plecat in Constanta , sa stau cu iubitul meu. Mare iubire pe atunci, nu ca acum nu ar fi ,insa eram atat de curioasa, si atat de mult imi doream sa stau cu el ,incat nu mi se parea ca exita vreun obstacol ca sa fac ce  vreau. O prietena de a ei mi-a reprosat intr-o zi ca am fost nesimtita ca am avut tupeul fantastic sa o las pe ea in Roman si eu sa plec in Constanta. Ce treaba avea? Nici pana in ziua de azi nu stiu! Se credea probabil importanta pentru noi , si credea ca parerea ei conteaza pentru mine. Cine stie? Pentru mine conta parerea lui M. , intelegerea ei. Si daca am plecat si nu mai stau langa ea asta nu insemna ca si uitam de ea!

Acum nu stiu cat de mult am reusit noi sa mai tinem legatura. Se simtea ca distanta ne cam racise. Ne sunam mai rar, dar stiu ca atunci cand ne sunam ne povesteam la fel tot ca pe timpuri. Stiam amandoua ca orice s-ar intampla exista un umar pe care sa poti plange. Au fost si certuri, au fost  si neintelegeri, suparari de lunga durata. Poate se supara pe mine pentru ca eram prea directa si ii spuneam tot ce aveam de zis in fata, doar nu puteau sa-i zic ce vroia sa auda, nu?
Da dupa atata timp am mai prins si noi la minte .Am invatat ca trebuie sa ne acceptam asa cum suntem, fara sa stam cu gura una pe alta. Si asa ne e mai bine.

Facultate…Trebuia sa faca facultatea in Constanta,trebuia…Fusese si admisa la UMC.Nu a vrut. I-a fost frica ca nu va reusi fara o bursa, la fara taxa, desi i-am spus ca o voi ajuta mereu cu ce va avea nevoie. Asa a fost sa fie. Acum ne pare rau la amandoua, dar stim ca asa a fost mai bine . Pana la urma fiecare decide pe ce drum vrea sa mearga in viata. Nu puteam sa o leg langa mine sau sa aleg eu pentru ea.

Au trecut 3 ani de facultate! Ne sunam , acum vorbeam de licenta! De planurile de viitor. Doamne cat de  repede zbura timpul ! – ma gandeam. Parca mai ieri ne plimbam prin Dobrogea noastra din Moldova  (faceam kruguri- cum spuneam noi), mancam pampaseli (alune cu  ciocolata) , si spargeam seminte la pahar, 50 de bani paharul.

Am ajuns in „tara macaronarilor” peste o luna dupa licenta, peste inca una a venit si ea aici. Tot impreuna!  Cine ar fi crezut vreodata?  Noua uneori nu ne vine sa credem cat de mult se aseamana vietile noastre. Iubim amandoua marea , uram amandoua „tara macaronarilor” 🙂

2013-01-25 23.03.11
Acum cateva luni , am ramas la ea intr-o seara . Si ce    s-a gandit ea? A vrut sa ma impresioneze cu o cina facuta de ea 🙂 M. nu le are cu gatitul. E o experta in a distruge toate oalele si castroanele din bucatarie. Ard  cumva ,si nici ea nu stie cum ! 🙂 Pentru mine a incercat, si spre mirarea mea de data asta nu a ars nimic. Se vedea pe fata ei ca era stresata de cum ii vor iesi ochiurile ! I-au iesit bune , si salata a fost buna..aaa si (пиво) berea numaidecat! Am apreciat mult gestul ei .

 

Apropo de oale arse, ca sa se inteleaga cat de grava e situatia 🙂
Intr-o zi fetele mele – sora mea D. si M. erau singure acasa . Vroiau ele porumb fiert. Si cum nici una nu are instinctul ala de mare bucatar, au pus ele la fiert, si a fiert si a fiert apa aia cu porumbul in ea, pana se evaporase toata apa, mai avea un pic si se evapora si oala. Pana nu simt ele un miros ciudat, nu te astepta sa isi aduca aminte de porumbul mult dorit. Dupa vreo luna asa, o suna tata  pe D. -”  Fata tatei da ce cauta oala asta arsa in sifonier printre haine?”  🙂

20167_104287059599560_4307221_n
Am avut o copilarie frumoasa, nu ma plang . Ma cuprinde cateodata un dor nebun de casa, si de vremurile alea. Mi-e dor de posatca(padurea) de acasa, sa merg cu M. pana sus in varful dealului , cu niste cartofi si cateva rosii ,sa facem un foc acolo si sa coacem cartofii,si ardeii – da , da, si ardeii!  Sa bem o bere si sa stam la barfa pana apunea soarele.

 

 

 

Chiar daca timpul ne-a schimbat pe fiecare din noi si ne-am maturizat fiecare in felul nostru, noi nu uitam niciodata ce am trait, de unde am pornit. M. face parte din viata mea. Orice ar fi tot sora mea mai mica va fi si eu sora Большая(mare). Nu e asa  Малая(micuto)?

 
4 comentarii

Scris de pe Iunie 22, 2013 în Uncategorized

 

Imi pare rau

Si cum sa nu imi para rau , cand nu iese de fiecare data asa cum vreau eu.  Pentru ca dupa mine toate ar trebui rezolvate asa cum cred eu ca e mai bine, dupa planul meu. Si cand ajungi sa nu faci ca mine de cele mai multe ori ma supar ,iar cand sunt suparata ,la mine e lege – pentru ca sa imi revin eu trebuie sa trec prin cateva faze: 

1. stau botoasa, tac , nu te bag in seama f

2. plang si daca nu ma auzi , plang si mai tare ca sa fiu sigura ca mai auzit 🙂

3.te injur , nu te ascult

4. dupa cateva minute de liniste pot sa iti spun ce ma deranjat, si abia dupa toata nebunia asta reusesc sa ajung la un numitor comun cu tine.

Asa e felul meu , nu pot sa fiu altfel , asa ma descarc eu , stiu, nu e bine , insa doar asa imi trece, si abia dupa ce imi trece …imi pare rau !

Femeia uneori poate avea o schimbare brusca de comportament, motivele fiind diverse , ce e mai amuzant, e ca nici noi uneori nu stim ce avem, ne simtim neintelese , cine naiba ne intelege ? Si chiar si atunci cand crezi ca ai gasit persoana care te intelege si te apreciaza pentru ceea ce esti , esti suspecta si nu te grabesti sa ii arunci increderea in brate.

Mie uneori de asta imi pare rau , ca poate supar persoana de langa mine fara sa vreau cu suspiciunele mele.  Pai si altceva ce ar trebui sa fac? Si macar de as vrea, da e fara sa vreau, si chiar mi se pare normal sa o fac cateodata 🙂

Imi pare rau ca nu pot sa trec mai repede peste o suparare\ dar nici nu tin neaparat sa o fac.

Imi pare rau ca asa innebunesc si persoana de langa mine\ pai daca ma supara?

Imi pare rau ca uneori renunt prea usor la tot ce am\ bine macar ca doar zic si nu fac.

Si totusi nu imi pare rau ca sunt asa, asta sunt eu – nebunatica,  vulcanica  , la polul opus – sufletista si iubitoare

Oare daca imi pare rau nu inseamna ca imi pasa? Eu asa zic!

 
2 comentarii

Scris de pe Iunie 21, 2013 în Uncategorized

 

„Mainele de azi si ieri „

Cu cat ne maturizam mai repede , cu atat ne trezim mai repede in balta cu problemele vietii, toti o stiu , ca e testata treaba asta pe pielea fiecaruia. Ajungi la o anumita varsta , dupa multe zile colorate , pline de mult roz ,cand te uiti inapoi si realizezi ca nu ai facut nimic, ca nu ai depus nici un efort mare ca sa iti asiguri „mainele”. Incepi sa regreti , sa iti pui intrebari -„ce am facut pana acum ?-„pai am facut aia… aia…aia, dar de ce nu a fost indeajuns?”E un fel de trecut al tau pe care dai vina involuntar ,si mereu incerci sa-i gasesti scuze, nu?

  Si uite asa iti iei trecutul in spate , si cu toate greselile de „ieri” , stii bine, nu le poti arunca , iti ramane numai sa le cari dupa tine prin „azi ” si „maine” incercand sa faci sa nu se mai repete . Doar asa fiecare reuseste sa ajunga unde vrea cu adevarat, recunoscand greselile , acceptandu-le si totusi tinandu-le langa el.
 „Azi”- e legatura dintre ieri si maine,  e legatura in care te opresti, analizezi , te hotarasti daca in acel „azi” vei pune punct sau nu zilei de ieri.  Aici nu poti ramane , decat pentru  o zi ,  pentru ca trece , si inca foarte repede.
 Nu ne ramane altceva de facut, decat sa ne bucuram de „azi” ,,de orice clipa, sa ne traim prezentul , pentru ca doar asa vom avea un „ieri” si un „maine” asa cum ni-l dorim .
 Am fost ieri , sunt  si azi , voi fi si maine !

1

 
2 comentarii

Scris de pe Iunie 11, 2013 în Uncategorized

 

Etichete: , ,

Copilul

ziua_copilului_13ba51f5a6

 

1 iunie ….alleluiaaa!
In sfarsit a ajuns si vara pe la noi!
E ziua copilului azi , si daca e sa fiu sincera , nu mai stiu cand am sarbatorit aceasta zi ultima oara.  Poate cand eram atat de mica incat nu realizam ca e ziua mea.  Imi aduc aminte ca atunci cand eram mai mica ,abia asteptam sa ma fac mare si sa nu mai depind de mama si de tata , vroiam sa fac ce vreau.  Mereu imi zicea mama ca voi creste mare si imi va fi dor de copilaria asta fara griji, plina de culori si de zambete ,ca trebuie sa profit. Dar cum sa inteleaga mintea mea naiva de copil asta?

Si uite ca am ajuns acum sa ii dau dreptate mamei mele. Ce n-as da acum sa mai am o zi din copilaria aia nevinovata si plina de sens , sa stiu cum e sa nu-mi pese , sa fiu fericita si fara griji , nestiind ca mai exista si altele pe lumea asta…

Nu am lasat niciodata ” copilul „sa plece din mine , il tin acolo , si il scot in fata atunci cand totul e prea greu pentru  ” adultul ” din mine . Ma mai alint si acum , nu pot sa nu o fac , mi-e mai usor asa  , totul are culoare !
Nu te ascunde, nu-ti fie rusine , fii tu , iubeste si zambeste ca un copil , vara e aici , profita de ea !

 
Un comentariu

Scris de pe Iunie 1, 2013 în Uncategorized

 

Asta e intrebarea …

fii-tu-insuti

Sa fii sau sa nu fii ? – asta e intrebarea!
  Am avut zile in care am fost pusa in situatia de a fi eu sau nu?
 Si de ce sa fiu eu , cand prefer sa ma ascund in spatele povestii.  Mi se pare mai comod,  ma face sa nu gandesc prea mult ,  sa nu imi pese ,  sa nu pun la suflet,  sa nu plang.  Nu ascult , aud , nu raspund ,evit si tac.  Oare asta nu e o iesire din situatie ?
 Abia atunci cand esti tu , ei sunt liberi sa iti manance din suflet , sa te atace exact unde stiu ei ca te-ar durea mai mult , sa iti aduca aminte relele,  pentru ca tot ce a fost bun s-a  uitat , sa iti aduca aminte cuvintele , gandurile ,minciunele,  jignirile ,  si sa mai scoata la suprafata si acele lucruri bine ascunse undeva intr-un colt de inima uitate demult
 Sa fii tu sau sa nu fii ? stii ?
 Fii tu doar atunci cand vrei , cand increderea din tine iti spune asta , fii tu cand vrei sa se joace cu cartile pe fata , fii tu cand nu ti-e frica de adevar !

FII TU CU TINE!

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Mai 31, 2013 în Uncategorized

 

Etichete:

 
Bogdan86

Viata e scurta, incalca regulile, iarta repede, saruta incet, iubeste cu adevarat, razi din toata inima si niciodata nu regreta ceva ce te-a facut sa zambesti!

Corina Ozon

Colecționar de povești, hacker de minți și sentimente, furnizor de stări.

Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

Priveste ... ♥ ... Zambeste

Scriu atunci cand simt !

Casuta sufletului meu.

... undeva, candva acum, sau poate... niciodata...

NED 32 NEWS

A personal blog for public entertainment

stop avort alege viata

viziteaza site-ul si te vei convinge de adevar

În grădina mea

apar trandafiri dar și buruieni!

Radu

http://www.raduc.eu/

Sparkle And Love

By Romina Talpos

Comentator Amator

„Viata nu are subtitrare, ori o intelegi, ori nu…” – Wolf Wildfire

Rucsandra Tudoran

You're ripped at every edge, but you're a masterpiece

Nimic nou sub soare

Toate-s vechi si noua toate/ce e rau si ce e bine/ tu te-ntreaba si socoate...

Proștii sunt mai fericiți

Mi se pare trist...

Clipitul unei raze

Whispers , rays and white tears

Melancolii Nocturne

în umbra întunericului!

Lucy Visinescu's Blog

Informatii si sfaturi despre dinti si nu numai

Tu1074's Blog

Tu sunt eu... - IDEALURILE SUNT CA STELELE: S-AR PUTEA SĂ NU LE ATINGEM, DAR NE POT CĂLĂUZI ÎN VIAȚĂ. – NECUNOSCUT

De-ale Irinei

Eu, aici, acum, altfel

%d blogeri au apreciat asta: