RSS

Eu si M.

22 Iun

1 septembrie, 1996 , prima zi de scoala , clasa a I-a .Imi aduc aminte bine eram intr-o rochita rosie ca macul, cu funditze in par , cu un buchet de flori si cu emotiile in suflet , ma apropiam de scoala nr. 68. Era si M. acolo cu ochii mari, putin timida, intr-o rochita mov ca liliacul. M. era colega mea de clasa. Copila de 7 ani , era plina de viata , mereu zambitoare, prietenoasa, comunicativa, si dornica de carte. Pana in clasa a III-a a fost cu mine intr-o clasa ,dupa care s-a tranferat in alta.

In a V-a cand clasa mea s-a desfiintat , am ajuns si eu in clasa cu ea , din nou.

Clasa a VII-a , M. si-a gasit alt liceu in Chisinau. Cum sa raman eu singura? Am vrut si eu un liceu mai bun, m-am rugat de mama ca sa faca ceva,  sa ma ajute, si uite asa am intrat la „IULIA HASDEU” cu ea in aceeasi clasa.  Abia acum am inceput noi sa vorbim mai multe, sa ne apropiem cat de cat una de alta , ajunsesem sa sa avem glumele noastre, ne intelgeam din priviri, eram ca doua surori. Dimineata impreuna la scoala,  eram si colege de banca, inapoi acasa tot impreuna, si dupa mai stateam si la telefon cu orele. Nu ne mai saturam, si nu ne mai despartea nimeni ! 🙂
Clasa a IX-a. Vroiam sa merg in Romania , oriunde in tara aia , nu conta , sa invat , dar tot impreuna sa fim, asa ca am facut tot posibilul ca sa poata sa mearga si ea cu mine. Nu pot sa descriu in cuvinte cat de greu ne-a fost cand ne-am vazut acolo .Prima zi in caminul din Roman, paturi ca intr-un spital, mai tin minte ca am luat o punga de biscuiti pusi de mama ei , ca sa nu murim de foame cumva(saracele de noi ). Stateam la geam ,rontaiam si plangeam.  Ce stiam noi? Teama de viitor- atat! Si acum ma  gandesc ca daca nu era ea langa mine , nu mai eram eu, ci o copila plecata de acasa, ca si abandonata, poate exagerez cand zic asta, insa cu ea langa mine am reusit sa trec peste toate grelele, pentru ca nu m-am simtit niciodata singura.
M. mai rebela, mai spontana, mai dornica de a cunoaste ,de a-si face cati mai multi prieteni . Eu la fel de nebunatica ca ea, insa mai vulcanica ,si cu gura mare. Mereu am fost cu gura pe ea, mai ceva ca o mama. Daca o prindeam ca o lua pe alt drum decat cel care mi se parea mie corect, imediat saream , ma aprindeam .Acum imi pare rau ,ca din dorinta mea de a-i fi bine , ii faceam mai mult rau poate . Inca nu stiu, nu mi-a zis niciodata daca am facut bine sau nu. Mereu rade cand isi aduce aminte de asta si imi zice : „Da ,ca mamasha(mama) ai fost!” Poate am terorizato ,poate am facut bine, poate nu!

Obisnuiam mereu sa ne povestim tot de la A – Z. Si cand incepeam o faceam asa :  „Azi m-am intalnit cu persoana „X”. Da stai ca iti povestesc de la inceput tot, pana in cele mai mici detalii” . Puteam sa vorbim despre orice, de la o discutie banala, pana la viitor, de la ras pe burta , pana la lacrimi.
Primul sarut, primul iubit , prima despartire, primele lacrimi din dragoste , ni le impartaseam mereu. Radem cand ne aducem aminte ce copile nebune eram. Pai daca noua ni se parea prikolina (amuzant) sa punem pariuri , si sa ne demonstram care e mai tare…care „Otveceaiet” si care „Atveceaiet”. Cel mai tare pariu tin minte ca a fost asa :
Eu : – Pun pariu cu tine ca ma despart de el ,si ma impac cand vreau ? (cat de usor mi se parea pe atunci ,cum ne jucam noi de-a viata! )
M . : –  Nu ai tupeu!

Eu : -Ba da, am ! pe ce punem pariu?

M. : – Pe un pachet de Stimorol!

sVgLUc8o
Am batut palma noi acolo . M. a pierdut pariul , mi-a dat si pachetul de gume. Simteam ca am castigat un trofeu .Pai da, tu stii ce insemna pe vremea aia un pachet de gume ? La naiba ce copile eram  🙂

Eram in clasa a IX-a in Roman. Ce chin pentru noi. Mergeam spre liceu, plangand pentru ca nu ne placea contabilitatea , ne rugam sa ni se accepte transferul la mate-info. Si ne-a auzit Dumnezeu. A fost cea mai mare fericire a noastra.
Am stat si in a X-a cu ea.
Tmpul trecea , anii ramaneau in urma unul cate unul.  In a XI-a am plecat in Constanta , sa stau cu iubitul meu. Mare iubire pe atunci, nu ca acum nu ar fi ,insa eram atat de curioasa, si atat de mult imi doream sa stau cu el ,incat nu mi se parea ca exita vreun obstacol ca sa fac ce  vreau. O prietena de a ei mi-a reprosat intr-o zi ca am fost nesimtita ca am avut tupeul fantastic sa o las pe ea in Roman si eu sa plec in Constanta. Ce treaba avea? Nici pana in ziua de azi nu stiu! Se credea probabil importanta pentru noi , si credea ca parerea ei conteaza pentru mine. Cine stie? Pentru mine conta parerea lui M. , intelegerea ei. Si daca am plecat si nu mai stau langa ea asta nu insemna ca si uitam de ea!

Acum nu stiu cat de mult am reusit noi sa mai tinem legatura. Se simtea ca distanta ne cam racise. Ne sunam mai rar, dar stiu ca atunci cand ne sunam ne povesteam la fel tot ca pe timpuri. Stiam amandoua ca orice s-ar intampla exista un umar pe care sa poti plange. Au fost si certuri, au fost  si neintelegeri, suparari de lunga durata. Poate se supara pe mine pentru ca eram prea directa si ii spuneam tot ce aveam de zis in fata, doar nu puteau sa-i zic ce vroia sa auda, nu?
Da dupa atata timp am mai prins si noi la minte .Am invatat ca trebuie sa ne acceptam asa cum suntem, fara sa stam cu gura una pe alta. Si asa ne e mai bine.

Facultate…Trebuia sa faca facultatea in Constanta,trebuia…Fusese si admisa la UMC.Nu a vrut. I-a fost frica ca nu va reusi fara o bursa, la fara taxa, desi i-am spus ca o voi ajuta mereu cu ce va avea nevoie. Asa a fost sa fie. Acum ne pare rau la amandoua, dar stim ca asa a fost mai bine . Pana la urma fiecare decide pe ce drum vrea sa mearga in viata. Nu puteam sa o leg langa mine sau sa aleg eu pentru ea.

Au trecut 3 ani de facultate! Ne sunam , acum vorbeam de licenta! De planurile de viitor. Doamne cat de  repede zbura timpul ! – ma gandeam. Parca mai ieri ne plimbam prin Dobrogea noastra din Moldova  (faceam kruguri- cum spuneam noi), mancam pampaseli (alune cu  ciocolata) , si spargeam seminte la pahar, 50 de bani paharul.

Am ajuns in „tara macaronarilor” peste o luna dupa licenta, peste inca una a venit si ea aici. Tot impreuna!  Cine ar fi crezut vreodata?  Noua uneori nu ne vine sa credem cat de mult se aseamana vietile noastre. Iubim amandoua marea , uram amandoua „tara macaronarilor” 🙂

2013-01-25 23.03.11
Acum cateva luni , am ramas la ea intr-o seara . Si ce    s-a gandit ea? A vrut sa ma impresioneze cu o cina facuta de ea 🙂 M. nu le are cu gatitul. E o experta in a distruge toate oalele si castroanele din bucatarie. Ard  cumva ,si nici ea nu stie cum ! 🙂 Pentru mine a incercat, si spre mirarea mea de data asta nu a ars nimic. Se vedea pe fata ei ca era stresata de cum ii vor iesi ochiurile ! I-au iesit bune , si salata a fost buna..aaa si (пиво) berea numaidecat! Am apreciat mult gestul ei .

 

Apropo de oale arse, ca sa se inteleaga cat de grava e situatia 🙂
Intr-o zi fetele mele – sora mea D. si M. erau singure acasa . Vroiau ele porumb fiert. Si cum nici una nu are instinctul ala de mare bucatar, au pus ele la fiert, si a fiert si a fiert apa aia cu porumbul in ea, pana se evaporase toata apa, mai avea un pic si se evapora si oala. Pana nu simt ele un miros ciudat, nu te astepta sa isi aduca aminte de porumbul mult dorit. Dupa vreo luna asa, o suna tata  pe D. -”  Fata tatei da ce cauta oala asta arsa in sifonier printre haine?”  🙂

20167_104287059599560_4307221_n
Am avut o copilarie frumoasa, nu ma plang . Ma cuprinde cateodata un dor nebun de casa, si de vremurile alea. Mi-e dor de posatca(padurea) de acasa, sa merg cu M. pana sus in varful dealului , cu niste cartofi si cateva rosii ,sa facem un foc acolo si sa coacem cartofii,si ardeii – da , da, si ardeii!  Sa bem o bere si sa stam la barfa pana apunea soarele.

 

 

 

Chiar daca timpul ne-a schimbat pe fiecare din noi si ne-am maturizat fiecare in felul nostru, noi nu uitam niciodata ce am trait, de unde am pornit. M. face parte din viata mea. Orice ar fi tot sora mea mai mica va fi si eu sora Большая(mare). Nu e asa  Малая(micuto)?

Anunțuri
 
4 comentarii

Scris de pe Iunie 22, 2013 în Uncategorized

 

4 răspunsuri la „Eu si M.

  1. Maria Samohvalova

    Iunie 22, 2013 at 4:32 pm

    Se zice ca prietenii sunt felul in care ne poarta de grija Dumnezeu, eu am dovada ca Dumnezeu chiar are grija de mine :*. Balishaia cu toata sinceritatea in inima ITI MULTUMESC, mi-au dat lacrimile cititnd asta dar lacrimi de bucurie pentru ca sunt cea mai fericita ca te am :* :* :* si cred ca acuma si invidiata de multi/e:)))).Cert este ca tot ce e scris este in totalitate adevarat si daca avem si noi macar in ceva vechime :)))) e in prietenia noastra, cred ca de aia Dumnezeu ne mentine aproape, cum nu dai tot una peste alta dam:)))…tfu tfu sa nu fi deochi :D:D:D si apropo pana si data casatoriei e aceeasi:)))).
    P.S. Nu era un pachet de gume Dirol ? 😀 =))))

     
  2. cristinamejevschi

    Iunie 22, 2013 at 5:32 pm

    daaa si data casatoriei e aceeasi ..am omis asta …da nu mai conteaza..important e ca noi stim sutele de coincidente de genul…
    P:S. eu credeam ca e stimorol .. 🙂

     
  3. Aliosa

    Iulie 27, 2013 at 4:39 am

    Buna dimineata !
    Frumoasa poveste !
    Despre COPILARIE doar cuvinte frumoase .
    Weekend placut !
    Aliosa.

     
  4. cristinamejevschi

    Octombrie 13, 2013 at 7:06 pm

    multumesc frumos Aliosa 🙂

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
Bogdan86

Viata e scurta, incalca regulile, iarta repede, saruta incet, iubeste cu adevarat, razi din toata inima si niciodata nu regreta ceva ce te-a facut sa zambesti!

Corina Ozon

Colecționar de povești, hacker de minți și sentimente, furnizor de stări.

Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

Priveste ... ♥ ... Zambeste

Scriu atunci cand simt !

Casuta sufletului meu.

... undeva, candva acum, sau poate... niciodata...

NED 32 NEWS

A personal blog for public entertainment

stop avort alege viata

viziteaza site-ul si te vei convinge de adevar

În grădina mea

apar trandafiri dar și buruieni!

Radu

http://www.raduc.eu/

Sparkle And Love

By Romina Talpos

Comentator Amator

„Viata nu are subtitrare, ori o intelegi, ori nu…” – Wolf Wildfire

Rucsandra Tudoran

You're ripped at every edge, but you're a masterpiece

Nimic nou sub soare

Toate-s vechi si noua toate/ce e rau si ce e bine/ tu te-ntreaba si socoate...

Proștii sunt mai fericiți

Mi se pare trist...

Clipitul unei raze

Whispers , rays and white tears

Melancolii Nocturne

în umbra întunericului!

Lucy Visinescu's Blog

Informatii si sfaturi despre dinti si nu numai

Tu1074's Blog

Tu sunt eu... - IDEALURILE SUNT CA STELELE: S-AR PUTEA SĂ NU LE ATINGEM, DAR NE POT CĂLĂUZI ÎN VIAȚĂ. – NECUNOSCUT

De-ale Irinei

Eu, aici, acum, altfel

%d blogeri au apreciat asta: